SFĂNȚUITÓR, -OÁRE, sfănțuitori, -oare, s. m. și f. (Fam.) Persoană care sfănțuiește. [Pr.: -țu-i-] – Sfănțui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
sfănțuitór s. m. (sil. -țu-i-), pl. sfănțuitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sfănțuitoáre s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. sfănțuitoárei; pl. sfănțuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink