SHOGÚN s.m. (Ist.) Titlu dat dictatorilor militari ai Japoniei între 1192 și 1867. [Pron. șo-gún. / < shogoun < cuv. japonez].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SHOGUN OGÚN/ s. m. titlu dat dictatorilor militari în vechea Japonie. (< fr. shogun)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SHOGUN [ʃogún] (cuv. japonez) s. m. Titlu purtat de conducătorii militari japonezi între 1192 și 1867, care sub autoritatea nominală a împăratului au deținut efectiv puterea. Inițial, abrevierea lui sei-i-tai shōgun, în sec. 8, desemna un „generalisim care lupta cu succes împotriva barbarilor <ainu>” din N Japoniei. Titlul în accepțiunea lui deplină i-a fost acordat în 1192 lui Yoritomo Minamoto-no. Au existat patru dinastii shogunale: Minamoto (1192-1219), Fujiwara (1226-1252), Ashikaga (1338-1573) și Tokugawa (1603-1867). Persoană având acest titlu.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink