SIBARÍT, -Ă, sibariți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care trăiește în lux, lene și desfrâu. – Din fr. sybarite, lat. Sybarita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SIBARÍT, -Ă s.m. și f. Persoană înclinată spre o viață de lux și desfrâu. [< fr. sybarite, cf. Sybaris – oraș antic în Italia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SIBARÍT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se dedă unei vieți de lux și desfrâu. (< fr. sybarite, lat. sybarita, locuitor din Sybaris)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sibarít adj. m., s. m., pl. sibaríți; f. sg. sibarítă, pl. sibaríte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SIBARÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care trăiește în lux, trândăvie și desfrâu. /<fr. sybarite, lat. Sybarita
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink