Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
SIBILÁNT, -Ă, sibilante, adj. (În sintagmele) Consoană sibilantă sau sunet sibilant (și substantivat, f.) = consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară; consoană șuierătoare sau siflantă. – Din fr. sibilant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SIBILÁNT, -Ă adj. Șuierător, siflant. ♦ Consoană sibilantă (și s.f. ) = consoană șuierătoare sau siflantă. [< fr. sibilant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SIBILÁNT, -Ă adj., s. f. siflant(ă). (< fr. sibilant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SIBILÁNT adj. (FON.) siflant, șuierător. (Consoană ~; sunet ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sibilánt adj. n.; adj. f., s. f. sibilántă; pl. n. și f. sibilánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SIBILÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre sunete consonante) Care se articulează cu o ușoară șuierătură; siflant. /<fr. sibilant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)