SIBILÍN, -Ă, sibilini, -e, adj. (Rar) Sibilic. – Din fr. sibyllin, lat. sibyllinus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SIBILÍN, -Ă adj. (Rar) Sibilic. ◊ Cărți sibiline = culegere de oracole, păstrată la Roma, care era consultată ori de câte ori republica era în primejdie. [Cf. lat. sibyllinus, fr. sibyllin].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SIBILÍN, -Ă adj. sibilic. ♦ cărți ĕ = culegere de oracole, păstrată la Capitoliu (Roma), consultată ori de câte ori republica era în primejdie. (< fr. sibyllin, lat. sibyllinus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SIBILÍN adj. v. ascuns, criptic, enigmatic, misterios, ocult, prevestitor, profetic, secret, tainic, vizionar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sibilín adj. m., pl. sibilíni; f. sg. sibilínă, pl. sibilíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink