SIBÍLĂ, sibile, s. f. Femeie căreia i se atribuia, în antichitate, darul de a prezice viitorul, fiind inspirată de zei. – Din fr. sibylle, lat. Sibylla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SIBÍLĂ s.f. Femeie căreia cei vechi îi atribuiau darul de a prevedea viitorul, fiind inspirată de zei. [< lat., gr. sibylla].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SIBÍLĂ s. f. (ant.) femeie căreia i se atribuia darul de a prevedea viitorul. (< fr. sibylle, lat., gr. sibylla)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sibílă s. f., g.-d. art. sibílei; pl. sibíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SIBÍLĂ ~e f. (în antichitatea greco-romană) Divinitate feminină legendară căreia i se atribuia capacitatea de a prezice viitorul. /<lat. Sybilla, fr. sybille
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink