SIDERÍT1, siderite, s. n. Sideroză (1). – Din fr. sidérite, lat. sideritis, germ. Siderit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SIDERÍT2, siderite, s. n. Meteorit constituit aproape în întregime din fier. – Din fr. sidérite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SIDERÍT s.n. Carbonat natural de fier; sideroză (1). [Pl. -te. / < fr. sidérite, cf. lat. sideritis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SIDERÍT s. n. 1. carbonat natural de fier; sideroză (1). 2. meteorit din fier. (< fr. sidérite, germ. Siderit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SIDERÍT s. v. sideroză.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
siderít s. n., (meteoriți) pl. sideríte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SIDERÍT ~e n. Carbonat natural de fier. /<fr. sidérite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink