SILICIÚRĂ, siliciuri, s. f. Combinație a siliciului cu un metal. – Din fr. siliciure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SILICIÚRĂ s.f. Compus al siliciului cu un metal. [Pron. -ciu-. / < fr. siliciure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SILICIÚRĂ s. f. compus al siliciului cu un metal. (< fr. siliciure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
siliciúră s. f. (sil. -ciu-), g.-d. art. siliciúrii; pl. siliciúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink