SILIC(O)-/SILICI- elem. „siliciu”. (< fr. silic/o/-, silici-, cf. lat. silex, -icis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SILÍCĂ, silice, s. f. Material refractar compus mai ales din bioxid de siliciu; cărămidă refractară silicioasă. – Din silice.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SILÍCĂ ~ce f. Material refractar de natură silicioasă. /Din silice
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SILÍCĂ s.f. Material refractar format în special din bioxid de siliciu. [< silice].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SILÍCĂ s. f. material refractar silicios. (< silice)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SILÍCĂ s. (CONSTR.) dinas. (~ este o cărămidă refractară silicioasă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
silícă (material refractar, cărămidă) s. f., g.-d. art. silícei; (cărămizi) pl. silíce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink