SILÍCULĂ, silicule, s. f. Tip de fruct uscat dehiscent al unor plante crucifere, asemănător cu silicva, dar mai scurt și cu un fals perete despărțitor în interior. – Din fr. silicule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SILÍCULĂ s.f. Fruct uscat dehiscent al unor crucifere, asemănător cu silicea, dar mai scurt. [< fr. silicule].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SILÍCULĂ s. f. varietate, mai scurtă, de silicvă, cu un fals perete despărțitor în interior. (< fr. silicule, lat. silicula)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
silículă s. f., g.-d. art. silículei; pl. silícule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SILÍCULĂ ~e f. Silicvă a cărei lungime nu întrece cu mult lățimea. /<fr. silicule
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink