SILURIÁN, -Ă, silurieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. A treia perioadă a erei paleozoice care se caracterizează prin sedimentări de calcar, de gresie, de șisturi argiloase, prin apariția primelor plante terestre și prin dezvoltarea nevertebratelor marine. ◊ (Adjectival) Perioada (sau era) siluriană. 2. S. n. Sistem de straturi geologice din silurian (1). 3. Adj. Care aparține silurianului (l), care datează din această perioadă; care este caracteristic, propriu silurianului (1, 2); siluric. [Pr.: -ri-an] – Din fr. silurien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SILURIÁN s.n. (Geol.) A treia perioadă (sistem) a paleozoicului. V. gotlandian. // adj. Care aparține acestei perioade; siluric. [Pron. -ri-an. / < fr. silurien, cf. siluri – vechiul nume al celților care au trăit în sud-vestul Angliei].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SILURIÁN, -Ă adj., s. n. (din a treia perioadă a paleozoicului. (< fr. silurien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SILURIÁN adj., s. (GEOL.) siluric.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
silurián adj. m. (sil. -ri-an), pl. siluriéni (sil. -ri-eni); f. sg. siluriánă, pl. siluriéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
silurián s. n. (sil. -ri-an)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SILURIÁN1 n. geol. Perioada a treia a erei paleozoice. /<fr. silurien
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SILURIÁN2 ~ánă (~éni, ~éne) Care ține de perioada a treia a erei paleozoice. /<fr. silurien
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink