SILÚRIC, -Ă, silurici, -ce, adj. Silurian (3). – Din germ. silurisch.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SILÚRIC, -Ă adj. Din perioada siluriană; silurian. [< germ. silurisch].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SILÚRIC adj., s. v. silurian.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
silúric adj. m., pl. silúrici; f. sg. silúrică, pl. silúrice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SILÚRIC ~că (~ci,~ce) v. SILURIAN II. /<germ. silurisch
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink