SILVÁN, silvani, s. m. Fiecare dintre divinitățile romane considerate drept protectoare ale pădurilor, imaginate cu o față bestială, cu corpul păros și cu picioare și coarne de țap. – Din lat. silvanus, fr. sylvain.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SILVÁN s.m. Geniu al pădurilor la romani, asemănător în multe privințe cu satirii și faunii. [< fr. sylvain, cf. lat. silva – pădure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SILVÁN s. m. (mit.) geniu al pădurilor, asemănător cu satirii și faunii. (< lat. silvanus, fr. sylvain)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
silván (chim.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
silván (mit.) s. m., pl. silváni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink