SILVANÍT s. n. Minereu de aur și de argint, moale, cu luciu metalic, de culoare argintie-cenușie, cristalizat în sistemul monoclinic. – Din germ. Sylvanit, fr. sylvanite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SILVANÍT s.n. Minereu de aur și argint. [Pl. -te. / < fr. sylvanite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SILVANÍT s. n. telurură naturală de aur și argint. (< germ. Sylvanit, fr. sylvanite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
silvanít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink