SILVICULTÚRĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul culturii, amenajării și exploatării pădurilor; ramură a economiei forestiere care cuprinde amenajarea și protecția patrimoniului forestier, asigurând materia primă pentru industria forestieră. – Din fr. sylviculture.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SILVICULTÚRĂ f. 1) Știință care se ocupă cu studiul culturii, amenajării, protecției și exploatării pădurilor. 2) Ramură a economiei forestiere care include îngrijirea, protecția, cultivarea pădurilor, precum și asigurarea industriei forestiere cu materie primă. [G.-D. silviculturii] /<fr. sylviculture
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SILVICULTÚRĂ s.f. Știință care studiază cultura, amenajarea și exploatarea pădurilor. [< fr. sylviculture, cf. lat. silva – pădure, cultura – cultură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SILVICULTÚRĂ s. f. 1. știință care se ocupă cu studiul culturii, amenajării și exploatării pădurilor. 2. ramură a economiei forestiere. (< fr. sylviculture)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SILVICULTÚRĂ s. (rar) pădurărie, pădurărit, (înv.) silvanistică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
silvicultúră s. f., g.-d. art. silvicultúrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink