SIMILITÚDINE, similitudini, s. f. 1. Potrivire, asemănare, identitate (între două lucruri sau două acțiuni). 2. (Fiz.; Tehn.) Proprietate a două fenomene de a putea fi puse într-o corespondență parțială sau totală, astfel încât valorile mărimilor caracteristice unuia dintre fenomene să poată fi obținute, printr-un calcul relativ simplu, din valorile cunoscute ale mărimilor corespondente caracteristice celuilalt fenomen. 3. (Mat.) Asemănare. – Din fr. similitude, lat. similitudo, -inis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SIMILITÚDINE s. f. 1. asemănare, potrivire. 2. proprietatea a două fenomene sau obiecte de aceeași natură de a putea fi puse în corespondență biunivocă, astfel încât valorile mărimilor caracteristice unuia să poată fi obținute prin amplificare cu anumiți factori a valorilor mărimilor caracteristice celuilalt. ◊ (mat.) corespondență biunivocă între punctele a două figuri sau corpuri, astfel încât raportul lungimilor segmentelor omoloage să fie constant. (< fr. similitude, lat. similitudo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SIMILITÚDINE s. 1. v. potrivire. 2. v. asemănare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Similitudine ≠ discrepanță, neconcordanță
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
similitúdine s. f., g.-d. art. similitúdinii; pl. similitúdini
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SIMILITÚDINE ~i f. 1) Relație între două lucruri, fenomene sau acțiuni care seamănă exact; asemănare; analogie. 2) Comparație bazată pe existența unor proprietăți comune între două lucruri. /<lat. similitudo, ~inis, fr. similitude
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink