SIMONIÁC, simoniaci, s. m. Persoană care se face vinovată de simonie. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. simoniaque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SIMONIÁC, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se face vinovat de simonie. [Pron. -ni-ac. / < fr. simoniaque, lat. simoniacus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SIMONIÁC, -Ă adj., s. m. f. vinovat de simonie. (< fr. simoniaque, lat. simoniacus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
simoniác adj. m., s. m. (sil. -ni-ac), pl. simoniáci; f. sg. simoniácă, pl. simoniáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink