SIMPÓZION, simpozioane, s. n. 1. (În antichitate) Continuare a unui banchet cu cântece, dansuri și discuții variate. 2. Discuție organizată, pe baza unor scurte expuneri asupra unei teme literare, filozofice, științifice etc. de actualitate, purtate de câțiva vorbitori în fața și cu participarea publicului. [Pr.: -zi-on. – Acc. și: simpozión] – Din ngr. simpósion, germ. Symposion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SIMPOZIÓN s.n. 1. (Ant.) Ultima parte a unui banchet, în care se bea, se executau dansuri și cântece și se purtau conversații. 2. Întrunire în cadrul căreia se dezbat diferite probleme culturale, politice, tehnice etc. [Pron. -zi-on. / < fr., gr. symposion, cf. gr. syn – cu, posis – faptul de a bea].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SIMPÓZION/SIMPOZIÓN s. n. 1. (ant.) continuare a unui banchet cu cântece, dansuri și conversații. 2. întrunire în cadrul căreia se dezbat diferite probleme culturale, politice, tehnice etc.; (p. ext.) reuniune, congres. (< fr. symposion, germ. Symposion, gr. symposion)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SIMPOZIÓN ~oáne n. 1) Discuție asupra unei teme științifice sau literare, pe baza unor scurte expuneri în fața publicului. 2) (în antichitate) Continuare a unui banchet cu cântece, dansuri și discuții variate. [Sil. -zi-on; Acc. și simpózion] /<fr. sympósion, germ. Symposion, ngr. simpósion
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
simpózion/simpozión s. n. (sil. -zi-on), pl. simpozioáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink