SIMPTÓM, simptome, s. n. Manifestare, tulburare funcțională sau senzație anormală resimțite de o ființă și care pot indica prezența unei boli. ♦ Fig. Semn, indiciu al unei stări anormale, individuale sau sociale. [Pl. și: simptoame] – Din fr. symptôme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SIMPTÓM s.n. Semn, indiciu, manifestare a unei boli care servește la stabilirea diagnosticului. ♦ (Fig.) Semn, indiciu al unei stări anormale, mai ales al unui fenomen social-economic. [Pl. -oame, -omuri. / < fr. simptôme, cf. gr. symptoma < syn – cu, piptein – a cădea, a se întâmpla].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SIMPTÓM s. n. 1. tulburare organică, manifestare care indică prezența unei boli, la stabilirea diagnosticului. 2. (fig.) semn, indiciu al unei stări anormale, individuale sau sociale. (< fr. symptôme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SIMPTÓM s. (MED.) manifestare, semn. (Are ~e de nebunie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
simptóm s. n. (sil. simp-), pl. simptóme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SIMPTÓM ~e n. 1) Fenomen care indică prezența unei boli. 2) fig. Indiciu al unei stări anormale. [Sil. simp-tom] /<ngr. simptoma, lat. symptóma, germ. Symptom, fr. symptóme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink