SIMULÁȚIE, simulații, s. f. Simulare; spec. (Jur.) folosire de către o persoană a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale. [Var.: simulațiúne s. f.] – Din fr. simulation, lat. simulatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SIMULÁȚIE s.f. Simulare. [Gen. -iei, var. simulațiune s.f. / cf. fr. simulation, lat. simulatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SIMULÁȚIE s. f. simulare. ◊ (jur.) folosire de către cineva a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale. (< fr. simulation, lat. simulatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SIMULÁȚIE s. prefăcătorie, simulare, (înv.) prefă-canie. (E o simplă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
simuláție s. f. (sil. -ți-e), art. simuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. simuláției; pl. simuláții, art. simuláțiile (sil.-ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink