SIMULTÁN, -Ă, simultani, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre acțiuni, fenomene și evenimente) Care are loc în același timp cu altul sau cu altele; concomitent. 2. S. n. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară. [Var.: (înv.) simultanéu, -ée adj.] – Din germ. simultan, fr. simultané, lat. simultaneus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SIMULTÁN, -Ă adj. Care se petrece, care are loc în același timp; concomitent. // s.n. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară, care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară. [Var. simultaneu, -ee adj. / < fr. simultané, cf. lat.t. simultaneus < simul – în același timp].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SIMULTÁN, -Ă I. adj. (și adv.) în același timp; concomitent. II. s. n. demonstrație a unui șahist care joacă în același timp cu mai mulți adversari. (< germ. simultan, fr. simultané, lat. simultaneus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SIMULTÁN adj., adv. 1. adj. v. concomitent. 2. adv. v. concomitent. 3. adv. v. odată.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Simultan ≠ succesiv
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
simultán adj. m., pl. simultáni; f. sg. simultánă, pl. simultáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
simultán s. n., pl. simultáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SIMULTÁN ~ă (~i, ~e) și adverbial (despre evenimente, acțiuni etc.) Care se raportează la același moment temporal; în același timp; concomitent. /<lat. simultaneus, fr. simultane
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink