Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: sin (pl. sini) (substantiv masculin) , sin (pl. sinuri) (substantiv neutru)   
SIN2 s. m. și n. v. sân.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SIN1 s. m. invar. (Înv. și reg.; particulă care precedă prenumele tatălui și intră în componența numelui de familie al copiilor) Fiu, fiul lui... – Din sl. synŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SIN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „împreună”, „cu”. [Var. sim-. / < it. sin-, fr. syn-, cf. gr. syn].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SIN1-/SIL-/SIM- pref. „împreună, cu”. (< fr. syn-, syl-, sym-. cf. gr. syn)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SIN2(O)- elem. „(din) China”, „chinez”. (< fr. sin/o/-, cf. lat. Sina, China)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SIN s. v. cută, golf, încrețitură, pliu, șopron.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sin s. m. Fiul lui. – Var. sîn. Sl. synŭ (Cihac, II, 344), cf. bg., sb. sin. Termen de cancelarie, înv. (sec. XVII-XIX), fără uz oral.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sin (fiu) s. m. invar.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)