SINAGÓGĂ, sinagogi, s. f. Clădire destinată celebrării cultului mozaic; templu, havră. ♦ Organizație religioasă la mozaici asemănătoare parohiilor creștine. [Pl. și: sinagoge] – Din fr. synagogue.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SINAGÓGĂ s.f. 1. Casă de rugăciune, templu mozaic. 2. Organizație religioasă la mozaici asemănătoare parohiilor creștine. [Pl. -gi, -ge. / cf. fr. synagogue, gr. synagoge – reuniune].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SINAGÓGĂ s. f. 1. casă de rugăciune, templu mozaic. 2. organizație religioasă la mozaici asemănătoare parohiilor creștine. (< fr. synagogue)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SINAGÓGĂ s. (BIS.) templu, (rar) havră. (Mozaicii merg sâmbăta la ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sinagógă (-gi), s. f. – Templu, havră. Fr. sinagogue, și mai înainte (sec. XVII), direct din gr. συναγωγή (Murnu).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sinagógă s. f., g.-d. art. sinagógii; pl. sinagógi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SINAGÓGĂ ~gi f. Casă de rugăciuni sau templu de cult mozaic. [G.-D. sinagogii] /<lat. synagoga, ngr. sinagoghí, fr. synagogue
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink