SINARMONÍSM s. n. (Fon.) Asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt, întâlnită în limbile turco-tătare; armonie vocalică. – Din fr. synharmonisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SINARMONÍSM n. Fenomen de limbă care constă în asimilarea progresivă a vocalelor în cadrul unui cuvânt de către vocala primei silabe; armonie vocalică. /<fr. synharmonisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SINARMONÍSM s.n. Asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt, întâlnită în limbile turco-tătare; armonie vocalică. [< fr. synharmonisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SINARMONÍSM s. n. asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt, specifică limbilor turco-tătare. (< fr. synharmonisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SINARMONÍSM s. v. armonie vocalică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sinarmonísm s. n. (sil. mf. sin-); pl. sinarmonísme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink