SINCIPÚT, sincipute, s. n. Parte din osul capului care reprezintă punctul cel mai înalt al cutiei craniene; creștetul capului. – Din fr., lat. sinciput.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SINCIPÚT s.n. Osul craniului care corespunde creștetului capului; vertex. ♦ Bregmă. [Pl. -te, -turi. / < fr. sinciput, cf. lat. sinciput < semi – jumătate, caput – cap].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SINCIPÚT s. n. os al craniului care corespunde creștetului capului; vertex. ◊ bregmă. (< fr., lat. sinciput)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SINCIPÚT s. (ANAT.) creștet, vertex, (pop. și fam.) scăfârlie, (Ban. și vestul Olt.) teme.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sincipút s. n., pl. sincipúte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink