SINCLINÓRIU, sinclinorii, s. n. (Geol.) Asociație de cute în care cele din partea centrală sunt mai coborâte decât cele din părțile laterale. – Din fr. synclinorium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SINCLINÓRIU s.n. Grupare de cute geologice formând un mare sinclinal. [< fr. synclinorium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SINCLINÓRIU s. n. structură de cute în formă de sinclinal. (< fr. synclinorium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sinclinóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. sinclinóriul; pl. sinclinórii, art. sinclinóriile (sil. -ri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink