Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SINCOPÁ, sincopez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o sincopă. – Din sincopă. Cf. fr. syncoper.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SINCOPÁ vb. I. tr. A face o sincopă (2, 3). [< fr. syncoper].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SINCOPÁ vb. tr. a suporta, a face o sincopă (2, 3). (< fr. syncoper)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sincopá vb., ind. prez. 1 sg. sincopéz, 3 sg. și pl. sincopeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SINCÓPĂ, sincope, s. f. 1. Încetare subită (momentană sau definitivă) a funcției inimii, cu întreruperea respirației și pierderea sensibilității și a mișcărilor voluntare. 2. (Muz.) Efect ritmic, cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior. 3. Fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt. 4. (Rar) Întrerupere, pauză. – Din fr. syncope.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SINCOPÁ ~éz tranz. A supune unei sincope. /<fr. syncoper
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SINCÓPĂ ~e f. 1) med. Pierdere bruscă a cunoștinței datorită opririi inimii. 2) muz. Deplasare a accentului de pe un timp tare pe timpul slab anterior prin care se obține un anumit efect ritmic. 3) lingv. Fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale (sau unui grup de vocale) neaccentuate dintre două consoane. /<ngr. sinkopí, fr. syncope
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SINCÓPĂ s.f. 1. Pierdere a sensibilității și a mișcărilor voluntare datorită încetării subite momentane sau definitive a funcției inimii, însoțite de întreruperea respirației. 2. (Muz.) Efect ritmic cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab. 3. Suprimarea unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate din interiorul unui cuvânt. [Cf. fr. syncope, lat. syncopa, gr. synkope < syn – cu, koptein – a tăia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SINCÓPĂ s. f. 1. pierdere bruscă a cunoștinței datorită întreruperii activității inimii, însoțită de întreruperea respirației. 2. (muz.) efect ritmic cu caracter dinamic, prin deplasarea accentului unei măsuri de pe un timp tare pe timpul slab anterior. 3. dispariție a unei vocale sau a unei silabe întregi (neaccentuate) între două consoane ale unui cuvânt. 4. întrerupere, pauză. (< fr. syncope)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sincópă s. f., g.-d. art. sincópei; pl. sincópe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink