SINCRONIZATÓR, sincronizatoare, s. n. 1. Aparat cu care se pune în concordanță pelicula cinematografică pe care este imprimată imaginea cu banda sonoră corespunzătoare. 2. Ansamblu de dispozitive folosit pentru sincronizarea automată a mașinilor sincrone. – Sincroniza + suf. -tor (după fr. synchroniseur).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SINCRONIZATÓR s.n. 1. Aparat cu care se pune în concordanță pelicula cinematografică care conține imaginea cu aceea care conține partea sonoră. 2. (Mec.) Dispozitiv care are rolul de a egaliza vitezele periferice ale pinioanelor cutiei de viteze, ușurând astfel schimbarea lină a vitezelor. [< sincroniza + -tor, după fr. synchroniseur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SINCRONIZATÓR s. n. 1. sincronizeză. 2. ansamblu de dispozitive pentru sincronizarea automată a mașinilor sincrone. ◊ dispozitiv care are rolul de a egaliza vitezele periferice ale pinioanelor cutiei de viteze. (după fr. synchroniseur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sincronizatór s. n., pl. sincronizatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SINCRONIZATÓR ~oáre n. Aparat sau dispozitiv pentru sincronizarea automată a unor procese sau operații tehnice. /a sincroniza + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink