SINCROTRÓN, sincrotroane, s. n. (Fiz.) Accelerator de electroni folosit în fizica nucleară, în care electronii sunt accelerați întâi de un câmp magnetic variabil în timp, iar apoi de un câmp electric alternativ. – Din fr. synchrotron.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SINCROTRÓN s.n. Accelerator de particule de mare putere, în care accelerarea acestora se face mai rapid și cu efect mai mare prin modularea simultană a câmpului accelerator și a câmpului magnetic focalizant. [< fr. synchrotron].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SINCROTRÓN s. n. accelerator ciclic de particule de mare putere, în care mișcarea de rotație a acestora și variația tensiunii acceleratoare sunt sincronice (1). (< fr. synchrotron)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SINCROTRÓN, sincrotronuri, s. n. Accelerator de electroni folosit în fizica nucleară, în care electronii sunt accelerați întâi de un câmp magnetic variabil în timp, iar apoi de un câmp electric alternativ. – Fr. synchrotron.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
sincrotrón s. n. (sil. -tron), pl. sincrotroáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink