SINEÁLĂ s. f. (Pop.) 1. Vopsea albastră; spec. albăstreală pentru rufe și var; p. ext. apă cu albăstreală în care se clătesc rufele albe pentru a căpăta o tentă albăstrie. 2. Culoare albastră. – Din bg. sinilo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SINEÁLĂ s. v. albastru, albăstreală, albăs-trime, azur, claritate, limpezime, seni-nătate, ultramarin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sineálă (-éli), s. f. – Vopsea albastră, indigo. Bg., rus. sinilo, din sl. sini „negru” (Cihac, II, 336; Tiktin; Iordan, Dift., 82), cf. sein. – Der. sineli (var. sinili), vb. (a clăti rufele cu albăstreală); sineliu (var. siniliu), adj. (albăstriu). În Mold.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sineálă s. f., g.-d. art. sinélii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SINEÁLĂ ~éli f. 1) Substanță de culoare albastră, folosită pentru a accentua albul unor obiecte; albăstreală. ~ pentru rufe. 2) Apă cu această substanță, în care se clătesc albiturile. [G.-D. sinelii] /<bulg. sinilo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink