SINECÚRĂ, sinecuri, s. f. Slujbă, funcție bine retribuită, care cere muncă minimă sau nu cere nici o muncă. – Din fr. sinécure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SINECÚRĂ s.f. Slujbă, funcție bine retribuită, care necesită o muncă minimă sau nu necesită nici o muncă. [Cf. fr. sinécure, engl. sinecure < lat. sine – fără, cura – grijă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SINECÚRĂ s. f. slujbă, funcție bine retribuită, care necesită o muncă minimă sau nu necesită nici o muncă. (< fr. sinécure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sinecúră s. f., g.-d. art. sinecúrii; pl. sinecúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SINECÚRĂ ĩ f. Funcție bine remunerată fără a face nimic sau aproape nimic. [G.-D. sinecurii] /<fr. sinécure
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink