SINÉDRIU, sinedrii, s. n. (Înv.) Sfat, consiliu bisericesc. – Din ngr. synédhrion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SINÉDRIU s. (IST.) sanhedrin. (~ era tribunal penal la vechii evrei.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sinédriu s. n. [-driu pron. -driu], art. sinédriul; pl. sinédrii, art. sinédriile (sil. -dri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink