SINÉT, sineturi, s. n. (Înv.) 1. Act, document; zapis, hrisov. 2. Adeverință, chitanță; poliță. [Var.: senét s. n.] – Din tc. senet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SINÉT s. v. act, adeverință, cambie, chitanță, document, dovadă, hârtie, hrisov, izvor, înscris, mărturie, piesă, poliță, recipisă, trată.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sinét, sinéturi, s.n. (înv.) 1. act, document, hrisov, zapis. 2. adeverință, chitanță; poliță. 3. casetă; sipet. 4. (fig.) talisman.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
sinét (-turi), s. n. – 1. Document, act. – 2. Adeverință, chitanță. – Mr. sinete, megl. sinet. Tc. (arab.) sened (Șeineanu, II, 322; Lokotsch 18239, cf. ngr. σενέτι, sb. senet.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sinét (zool.) s. m., pl. sinéți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sinét (document) s. n., pl. sinéturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SINÉȚ, sineți, s. m. (Iht.; reg.) Plătică1. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
sinéț (plătică) (reg.) s.m., pl. sinéți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink