SÍNGHEL, singheli, s. m. Grad în ierarhia bisericească inferior protosinghelului; persoană care poartă acest grad. – Din ngr. sínkellos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
sínghel (-li), s. m. – 1. (Înv.) Cleric care însoțea un episcop sau pe superiorul unei mănăstiri. – 2. Secretarul unui prelat. Gr. σύγϰελλος (sec. XVIII). – Der. protosinghel, s. m. (primul secretar al unui prelat), din gr. πρωτοσύγϰελλος; singhelie, s. f. (înv., permisiunea de a spune liturghia).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sínghel s. m., pl. síngheli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink