SINÓD, sinoade, s. n. 1. Adunare de ierarhi care constituie forul suprem al Bisericii (sau al unei eparhii) ortodoxe și care se întrunește periodic pentru a rezolva probleme de administrație bisericească. 2. Adunare episcopală care se convoacă ocazional pentru a lua (unele) hotărâri în probleme de dogmă, de morală și de administrație bisericească. – Din sl. sinod.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SINÓD s. (BIS.) conciliu, sobor. (~ ecumenic.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sinód (-oáde), s. n. – Conciliu. Gr. σύνοδος, în parte prin intermediul sl. sinodŭ. – Der. sinodal (var. înv. sinodalnic), adj. (de sinod, privitor la sinod).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sinód s. n., pl. sinoáde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SINÓD sinoáde n. 1) Întrunire a demnitarilor bisericești pentru rezolvarea unor probleme religioase c*******e. ~ ecumenic. 2) Organ suprem pentru administrarea bisericii ortodoxe. /<ngr. sinodos, lat. synodus, fr. synode
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink