SINĂLẮU, sinălaie, s. n. (Reg.) Cuțit gros, puțin încovoiat, prevăzut cu două mânere, cu care tăbăcarii curăță părul de pe piei. – Din magh. szinelö.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SINĂLĂU s. v. cioplitoare, cuțitoaie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sinălău s. n., art. sinălăul; pl. sinăláie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink