SÍRE s. m. Titlu cu care cineva se adresează unui cap încoronat (rege sau împărat). – Din fr. sire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÍRE m. (cuvânt de adresare către un suve-ran) Maiestate. /<fr. sire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SÍRE s.m. Titlu cu care se adresează cineva împăraților și regilor. [< fr. sire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SÍRE s. m. titlu cu care cineva se adresează împăraților și regilor. (< fr. sire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SÍRE s. maiestate. (La mulți ani, ~!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
síre s. m. voc.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘÍRĂ, șire, s. f. 1. Grămadă mare de paie, de snopi etc. clădită în formă de prismă și terminată la partea superioară cu o coamă (ascuțită); claie, stog. 2. (În sintagma) Șira spinării = coloana vertebrală. [Var.: șúră s. f.] – Din lat. *sira.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘÍRĂ ~e f. 1) pop. Grămadă înaltă (de paie, de coceni, de fân etc.) clădită în formă de prismă; scârtă; gireadă. 2): ~a spinării coloana vertebrală. /cf sir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘIRA SPÁTELOR s. v. coloană vertebrală, șira spinării.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘÍRĂ s. 1. (Mold. și Transilv.) gireadă, (Transilv.) săcastru. (~ de paie, de fân.) 2. (ANAT.) șira spinării = coloană vertebrală, (reg.) șira spatelor, (înv.) greabănul spinării, osul spinării.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șíră s. f., g.-d. art. șírei; pl. șíre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SIRE, JE N’AVAIS PAS BESOIN DE CETTE HYPOTHÈSE (fr.) sire, n-aveam nevoie de această ipoteză – Răspunsul lui Laplace la întrebarea lui Napoleon de ce n-a amintit de Dumnezeu în lucrarea sa „Mécanique céleste”.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink