SIRIÁN, -Ă, sirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Siriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Siriei sau sirienilor (1), privitor la Siria sau la sirieni; originar din Siria. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de populația Siriei. [Pr.: -ri-an] – Siria (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. syrien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SIRIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Siria. ◊ (s. f.) limbă arabă vorbită în Siria. (< fr. syrien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SIRIÁN s., adj. 1. s. (rar) siriac. 2. adj. (rar) siriac, sirienesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sirián s. m., adj. m. (sil. -ri-an), pl. siriéni (sil. -ri-eni); f. sg. siriánă, g.-d. art. siriénei, pl. siriéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SIRIAN1 ~ánă (~éni ,~éne) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Siriei sau este originară din Siria. /Siria n. pr. + suf. ~an
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SIRIAN2 ~ánă (~éni, ~éne) Care aparține Siriei sau populației ei; din Siria. /Siria n. pr. + suf. ~an
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
siriánă (limba) s. f. (sil. -ri-a-), g.-d. art. siriénei (sil. -ri-e-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink