Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: slab (adjectiv) , slăbi (verb tranzitiv)   
SLAB, -Ă, slabi, -e, adj. 1. (Despre oameni și animale sau despre părți ale corpului lor) Care nu are un strat (consistent) de grăsime sub piele; uscățiv. ♦ (Despre carne) Fără grăsime; macră. ♦ (Despre mâncăruri, alimente) Care conține sau are puțină grăsime; sărac în grăsimi. 2. (Despre ființe) Lipsit de putere fizică, de rezistență; debil. ♦ (Despre organe ale corpului, despre facultăți intelectuale etc.) Care nu funcționează normal, care nu-și îndeplinește bine funcția. Memorie slabă. Vedere slabă.Fig. Lipsit de tărie morală, de fermitate, de energie. ◊ Expr. Slab de fire (sau, rar, de caracter, de inimă, de duh) = fără voință, ușor influențabil. Slab de înger = lipsit de energie morală, care se pierde ușor cu firea; fricos. 3. Lipsit de tărie, de intensitate; cu intensitate redusă. ♦ (Despre obiecte) Lipsit de trăinicie, de soliditate, puțin rezistent. ◊ Expr. Slabă nădejde! = puțin probabil, puține șanse de reușită. ♦ (Despre soluții, amestecuri) Care cuprinde elementele caracteristice în cantitate redusă; diluat. Acid slab. 4. Fig. (Despre creații artistice, științifice) Lipsit de valoare, de calități; mediocru. ♦ Care nu convinge, lipsit de temei. ♦ (Despre oameni; cu determinări introduse prin prep. „la” indicând domeniul) Care este puțin pregătit, puțin înzestrat pentru... 5. (Rar; despre pământ) Neroditor. – Din sl. slabŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SLĂBÍ, slăbesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre ființe) A pierde din greutate, a deveni (mai) slab (1). 2. Intranz. (Despre ființe) A pierde din forță, din putere, din rezistență. ♦ (Despre organe ale corpului, despre facultăți etc.) A nu mai funcționa normal. ♦ (Despre abstracte) A pierde din intensitate, a se diminua; (despre procese, acțiuni) a-și încetini ritmul, a se domoli. 3. Tranz. A face să fie mai puțin strâns, mai puțin încordat, a da drumul din strânsoare; a lăsa liber, a s*****i. ◊ Expr. A nu slăbi pe cineva = a nu lăsa în pace pe cineva; a urmări de aproape, a ține din scurt. – Din slab. Cf. bg. slabja, scr. slabiti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SLĂBÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre ființe) A deveni slab (pierzând din greutate, puteri etc.). 2) (despre organe ale corpului omenesc, facultăți mintale etc.) A începe să nu mai funcționeze normal. I-au ~it vederile. 3) (despre procese, acțiuni etc.) A deveni mai puțin intens; a scădea din intensitate; a se amortiza; a se atenua. 2. tranz. A lăsa să fie liber; a elibera. ◊ A nu ~ pe cineva a urmări cu insistență pe cineva (incomodând). ~ește-mă! dă-mi pace! /Din. slab
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SLAB1 adv. 1) Fără putere; fără intensitate. A cânta ~. A vedea ~. 2) Cu încetineală; încet. A citi ~. /<sl. slabu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SLAB2 ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziție cu gras) Care nu are sau are puțină grăsime; care nu este gras. Cal ~. Carne ~ă. ◊ ~ de-l suflă (sau bate) vântul (sau ~ de-i numeri coastele) care este foarte slăbit; jigărit; sfrijit. 2) (în opoziție cu puternic) Care are o constituție lipsită de vigoare; gingaș; firav; plăpând; delicat. Copil ~. 3) (în opoziție cu tare) (despre persoane și despre manifestările lor) Care nu este înzestrat cu destulă forță morală; lipsit de fermitate. Voință ~ă. ◊ Punct ~ parte vulnerabilă, ușor atacabilă; loc sensibil. ~ de fire (sau de caracter) care este lipsit de voință. ~ă nădejde puțin probabil. 4) (în opoziție cu tare) (despre obiecte) Care nu rezistă la acțiunea forțelor exterioare; lipsit de trăinicie; șubred. 5) (în opoziție cu bun) Care este lipsit de calități bune; rău. Lucrare ~ă. Memorie ~ă. 6) (despre acțiuni, fenomene etc.) Care are intensitate redusă; mic. Vânt ~. Lumină ~ă. 7) (despre organe) Care manifestă insuficiență funcțională. Inimă ~ă. ◊ ~ de minte care are facultăți intelectuale limitate; mărginit; redus. 8) (despre mirosuri, substanțe, băuturi etc.) Care are o concentrație mai mică decât cea obișnuită. Mireasmă ~ă. Ceai ~. /<sl. slabu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BURUIANA-CELOR-SLÁBI s. v. slăbănog.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SLAB adj. 1. scheletic, sfrijit, (pop. și fam.) jigărit, pricăjit, (reg.) zălezit, (prin Munt. și Olt.) sfoiegit. (Ce om ~!) 2. slăbănog, slăbit, tras, uscățiv, (rar) slăbănogit, (pop.) pierit, (reg.) mârcav, mârced, (înv.) mișel, (fig.) supt. (O față ~.) 3. v. debil. 4. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mârșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogârjit, (Mold. și Transilv.) pogârjit. (Vită ~.) 5. v. macru. 6. v. nerezistent. 7. v. diluat. 8. sărac, (fig.) chior, orb. (O lumină ~) 9. mic, redus, (fig.) anemic. (Un ~ izvor de lumină.) 10. v. difuz. 11. pal, palid, spălăcit, stins, (rar) pălit, (pop.), searbăd. (Lumina ~ a lămpii.) 12. v. redus. 13. v. înăbușit. 14. v. încet. 15. v. scăzut. 16. mic, ușor. (O ~ furtună de praf.) 17. v. sterp. 18. v. nepregătit. 19. nemulțumitor, nesatisfăcător. (Rezultate ~ la învățătură.) 20. v. netalentat. 21. v. nereușit. 22. v. vulnerabil. 23. mic, puțin, redus. (~ nădejde să ...) 24. insuficient, mic, puțin, redus. (Are posibilități ~ de realizare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SLAB adj. v. chircit, degenerat, influențabil, închircit, mic, neadânc, nedezvoltat, neplăcut, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, prost, rău, sfrijit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SLÁBĂ s. v. lăuză.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SLĂBÍ vb. 1. (reg.) a se ogărî, a se ogârji, a se pieuci, a zălezi, (înv.) a mârșăvi, a ostâmpi, (fam.) a se jigări, a se sfriji. (X a ~ foarte mult.) 2. a se trage. (A ~ la față.) 3. v. debilita. 4. v. lărgi. 5. v. destinde. 6. v. coborî. 7. v. atenua. 8. a se atenua, a ceda. (Boala ~.) 9. v. scuti.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SLĂBÍ vb. v. lipsi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) slăbi ≠ a (se) încorda
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A slăbi ≠ a (se) îngrășa, a (se) întări, a (se) intensifica, a fortifica
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
Slab ≠ gras, puternic, robust, tare, vânjos, vânos, viguros, violent, voinic, strâns, vârtos, trainic, viu
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
slab (-bă), adj.1. Uscat, macru, fără grăsime. – 2. Debil, firav, plăpînd. – 3. Indulgent, blînd, fricos. – 4. Insuficient, defectuos, deficitar. – 5. Fragil, friabil. – Mr., megl. slab. Sl. slabŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 346), cf. bg., sb., cr., slov. slab, ceh. slaby. Uz general (ALR, I, 62). – Der. slăban, adj. (slab, uscățiv, paralitic), din sl. slabŭ și noga „picior” (bg. slabonog, Conev 90); slăbănogi, vb. (a paraliza; a-și pierde vlaga, a se debilita); slăbătură, s. f. (momîie, sperietoare; persoană sau animal fără putere, slab); slăbănogie (var. slăbănogeală), s. f. (lipsă de putere); slăbi, vb. (a deveni slab; a pierde puterile; a debilita; a micșora, a reduce; a relaxa; a lăsa, a lăsa în pace; a se debilita; a se micșora; a se relaxa), mr. slăghire, din sl. slabiti; slăbiciune (var. Mold. slăbăciune), s. f. (debilitate, slăbire; defect, punct slab); slăbie, s. f. (înv. și Trans., debilitate, decadență); slabină, s. f. (Banat, coapsă, șold), din sb. slabina (Candrea); slăbuț (var. slăbulean, slăbușor, Maram. slăbotean), adj. (cam slab); slăbitor, adj. (care slăbește).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
slab adj. m., pl. slabi; f. sg. slábă, pl. slábe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
slăbí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăbésc, imperf. 3 sg. slăbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. slăbeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române