SLOVÉN, -Ă, sloveni, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Sloveniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Sloveniei sau populației ei, privitor la Slovenia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă slavă meridională vorbită de sloveni. – Din scr. sloven.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SLOVÉN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Slovenia. ◊ (s.f.) limbă slavă meridională vorbită de sloveni. (< fr. slovène)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
slovén s. m., adj. m., pl. slovéni; f. sg. slovénă, g.-d. art. slovénei, pl. slovéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SLOVÉN1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Sloveniei sau este originară din Slovenia. /<fr. Slovene
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SLOVÉN2 ~ă (~i, ~e) Care aparține Sloveniei sau populației ei; din Slovenia. /<fr. slovene
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SLOVÉNĂ f. mai ales art. Limba slovenilor. /<fr. slovene
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
slovénă (limba) s. f., g.-d. art. slovénei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink