SLÓVĂ, (1) slove, s. f. (Pop.) 1. Literă (chirilică). ♦ Scriere; alfabet. 2. Scrisul cuiva, cu caracteristicile lui, după care poate fi identificat. 3. Știință de carte; învățătură. – Din sl. slovo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SLÓVĂ s. literă, (pop. și fam.) buche, (reg.) râță. (~ele alfabetului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SLÓVĂ s. v. alfabet, carte, condei, cultură, cunoștințe, instrucție, învățătură, pregătire, scriere, scriitură, scris, studii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
slóvă (-ve), s. f. – Literă, mai ales din înv. alfabet chirilic. Sl. slovo (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 348). – Der. slovar s. n. (înv., abecedar); sloveni (var. slovni, slomni, slogni), vb. (a silabisi; a murmura, a bolborosi; a desluși, a înțelege, a înterpreta; a se arăta), a cărui legătură cu sl. sŭlognja (var. slovednic), adj. (înv., elocvent), din sl. slovesĭnikŭ; predoslovie, s. f. (înv., prefață), din sl. prĕdŭslovija.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
slóvă s. f., g.-d. art. slóvei; pl. slóve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SLÓVĂ ~e f. înv. 1) Semn grafic din alfabetul chirilic; literă slavonă. ◊ A citi pe ~e a silabisi. 2) Scris al cuiva cu toate caracteristicile lui. 3) rar Știință de carte; învățătură. /<sl. slovo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink