Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SLUGĂRÍRE, slugăriri, s. f. Acțiunea de a slugări și rezultatul ei. – V. slugări.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
slugăríre s. f., g.-d. art. slugărírii; pl. slugăríri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SLUGĂRÍ, slugăresc, vb. IV. 1. Intranz. A munci ca slugă la un stăpân; a argăți, a sluji, a slugărnici. ♦ Fig. A fi servil față de cineva; a se înjosi, a se umili. 2. Tranz. A servi pe cineva, stând în preajma lui (executându-i cu umilință ordinele, împlinindu-i dorințele); a fi la discreția cuiva. – Din slugar (Înv. „slugă” < bg.).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SLUGĂRÍ ~ésc v. A SLUGĂRNICI. /slugă + suf. ~ări
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SLUGĂRÍ vb. a slugărnici. (Mult l-a mai ~!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SLUGĂRÍ vb. v. servi, sluji.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
slugărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slugărésc, imperf. 3 sg. slugăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. slugăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink