SLUGĂRNICÍE, slugărnicii, s. f. Atitudine de lingușire în raporturile cu oamenii de la care se primesc sau de la care se așteaptă avantaje materiale; servilism, ploconeală. – Slugarnic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SLUGĂRNICÍE s. servilism, (livr.) obsecviozitate, (rar) servilitate, (înv.) slugăreală, slugărie, slugărit. (~ unei persoane față de șefi.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
slugărnicíe s. f., art. slugărnicía, g.-d. art. slugărnicíei; pl. slugărnicíi, art. slugărnicíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SLUGĂRNICÍE ~i f. Atitudine a celui care este slugarnic; servilism. [G.-D. slugărniciei] /slugarnic + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink