SLUJITORÍME s. f. (Colectiv) Mulțime de slujitori; totalitate a slujitorilor. – Slujitor + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SLUJITORÍME f. înv. (colectiv de la slujitor) 1) Totalitate a slujitorilor. 2) Mulțime de slujitori. /slujitor + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SLUJITORÍME s. servitorime, (pop.) slugărime, (reg.) slugăret.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
slujitoríme s. f., g.-d. art. slujitorímii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink