SLĂBÚȚ, -Ă, slăbuți, -e, adj. Diminutiv al lui slab. – Slab + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SLĂBÚȚ adj. 1. (înv. și reg.) slăbuleț, (reg.) slăbulean, slăbușor, (prin vestul Transilv.) slăbo-tean. (E cam ~.) 2. v. debil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
slăbúț adj. m., pl. slăbúți; f. sg. slăbúță, pl. slăbúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink