Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SMUCÍ, smucesc, vb. IV. 1. Tranz. A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ Intranz. (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. [Var.: (pop.) smâcí, smâncí, smuncí vb. IV) – Din sl. smučati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SMUCÍ vb. 1. a zgâlțâi, (Transilv.) a hăți. (~ de ușă ca să o deschidă.) 2. a se zbate, (reg.) a se zbici. (Se ~ ca să se desprindă din legături.) 3. a (se) smulge. (S-a ~ din mâinile lui.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
smucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. smuceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A SE SMUCÍ mă ~ésc intranz. (despre ființe) A produce mișcări bruște și convulsive (din cauza unor dureri puternice sau pentru a scăpa dintr-o strânsoare); a se zbate. /<sl. smuțati, smykati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SMUCÍ ~ésc 1. tranz. (obiecte) A trage brusc și cu putere pentru a scoate sau pentru a schimba locul de aflare. 2. intranz. (despre arme de foc, mecanisme etc.) A avea recul; a recula. /<sl. smuțati, smykati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink