ȘOÁLDĂ, șoalde, s. f. 1. (În expr.) ◊ (A umbla) cu șoalda = (a umbla) cu șmecherii, cu vicleșug, cu minciuni. 2. Momeală artificială pentru pești folosită în apele repezi. – Cf. săs. solt „datorie bănească; vină”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘOÁLDĂ ~e f. rar Momeală artificială folosită la pescuitul în apele repezi. ◊ (A umbla) cu ~a (a umbla) cu șmecherii, cu înșelăciuni, cu șiretlicuri. /cf. săs. šolt, šult
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
șold, șoáldă, adj. (reg.; despre animale) șoldit (cu șoldul vătămat).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șoáldă (-de), s. f. – Înșelăciune, vicleșug. Probabil din germ. Schuld „vină”, prin mijlocirea săs. scholt (Lacea, Dacor., III, 745). – Der. șoldiu, adj. (urît, dezagreabil), care a ajuns să se confunde cu șoldiu „deșelat”; șoltic, s. m. (ștrengar, șmecher); șolticărie, s. f. (minciună, înșelătorie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șold (-duri), s. n. – Coapsă, crupă. Germ. Schulter, prin intermediul sl. cf. ceh. solda, pol. szoldra, mag. sódar (Cihac, II, 391; Tiktin) sau mai probabil din pl. șolduri. – Der. șoldea, s. m. (poreclă pentru șchiopi); șoldi, vb. (a se deșela, a se speti, a se lăsa într-o parte); șoldină (var. șoaldină), s. f. (durere în șold; plantă, Sedum acre); șoldiș, adv. (șchiopătînd); șoldit, adj. (se zice despre un cal care are un șold mai proeminent); șoldiu, adj. (cu șoldul vătămat; crăcănat, cu picioare scurte); șolduros, adj. (cu șolduri mari); șoldan, s. m. (persoană voluminoasă; păduche); șoldăni, vb. (a se deșala, a se lăsa într-o parte).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șoáldă s. f., g.-d. art. șoáldei; pl. șoálde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink