Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: sobor (substantiv neutru) , soborî (1 -bor) (verb)   
SOBÓR, soboare, s. n. 1. (Înv.) Adunare, întrunire, consfătuire; sfat. ♦ (Bis.) Sinod. 2. Slujbă religioasă ortodoxă oficiată de un număr mare de clerici. – Din sl. sŭborŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOBÓR s. (BIS.) conciliu, sinod. (~ ecumenic.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SOBÓR s. v. adunare, catedrală, întrunire, reuniune, sfat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sobór s. n., pl. soboáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SOBÓR soboáre n. 1) înv. Întrunire a unui grup de persoane pentru a discuta și a hotărî ceva; adunare; reuniune; sfat. 2) Organ suprem bisericesc de conducere. 3) Biserică centrală dintr-un oraș, unde serviciul divin este oficiat, de obicei, de un episcop; catedrală. 4) (în biserica ortodoxă) Slujbă religioasă oficiată de mai mulți slujitori ai cultului. /<sl. suboru, soboru
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SOBORÎ vb. v. aduna, întruni, reuni, strânge.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
soborî2, sóbor, vb. IV refl. (reg.) a se îmbolnăvi de hernie; a se surupa.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)