SOBRIETÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi sobru; simplitate, concizie, austeritate (în aspect, în felul de a fi). 2. Cumpătare, moderație în felul de a mânca, de a bea, de a se îmbrăca etc. [Pr.: -bri-e-] – Din fr. sobriété, lat. sobrietas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOBRIETÁTE f. Caracter sobru; austeritate; cumpătare. [G.-D. sobrietății; Sil. sob-ri-e-] /<lat. sobrietas, ~atis, fr. sobriété
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SOBRIETÁTE s.f. 1. Însușirea a ceea ce este sobru; simplitate, concizie. 2. Cumpătare, moderație, măsură; înfrânare, temperanță. [Pron. -bri-e-. / cf. fr. sobriété, lat. sobrietas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SOBRIETÁTE s. f. 1. însușirea a ceea ce este sobru; simplitate, concizie. 2. cumpătare, moderație, măsură. (< fr. sobriété, lat. sobrietas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SOBRIETÁTE s. 1. modestie, simplicitate, simplitate. (~ îmbrăcămintei.) 2. austeritate, gravitate, rigorism, severitate, (rar) asprime. (~ liniilor unei construcții.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sobrietáte s. f. (sil. -bri-e-), g.-d. art. sobrietății
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink