SÓBĂ1, sobe, s. f. Instalație pentru încălzit (cu lemne, cărbuni, gaze etc.) încăperile de locuit sau pentru gătit, făcută din cărămidă, din teracotă, din fier sau din fontă. – Din tc. soba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÓBĂ2, sobe, s. f. (Reg.) Cameră, odaie de locuit. – Din magh. szoba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÓBĂ s. 1. (reg.) cameniță, cuptor, ploatăn, șpoier, șpor, șporhei. (~ de încălzit.) 2. mașină, (prin Transilv. și Olt.) plat, (Bucov., Transilv., Ban. și Olt.) sparhat. (~ de gătit.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SÓBĂ s. v. bucătărie, cameră, încăpere, odaie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sóbă (-be), s. f. – 1. Instalație pentru încălzit încăperile sau pentru gătit. – 2. (Trans., Olt.) Cameră, locuință. – Mr., megl. sobă. Tc., bg. soba (Roesler 602; Tiktin; Ronzevalle 111), cf. mag. szoba, ngr. σόμπα. – Der. sobar, s. m. (fabricant sau instalator de sobe).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sóbă (instalație pentru încălzit, odaie) s. f., g.-d. art. sóbei; pl. sóbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÓBĂ ~e f. Instalație specială pentru încălzirea încăperilor. ~ de teracotă. [G.-D. sobei] /<ung. szoba
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink